Si cersetorii stiu sa agate
Nu cu mult timp in urma , ma plimbam singur prin centrul Bucurestiului. Trec pe langa cladirea guvernului si ma indrept spre facultatea de arhitectura. Cand traversez strada, un cersetor, pe la vreo 60+ ani statea pe bordura si striga la mine “Ai grija ca e o groapa”, ma uit, intr-adevar era o groapa pe centrul strazii, dupa care el continua “toata lumea se uita in stanga si in dreapta dupa masini, dar in fata nu se uita si calca in groapa”. Ii multumesc si dau sa trec mai departe, la care el ma intreaba, “Auzi , stii ce cladire a aia care se vede in departare?” Ma uit eu in directia aia, zic ,” banca comerciala?” El, “nu , este banca nationala, a fost proiectata de o fosta profesoara de a mea de la arhitectura”. Era putin cam ciudat, dar ma uit mai bine, si intr-adevar era banca nationala, ce mai inalta dintre ele.
Apoi incepe sa-mi povesteasca omu despre cat de bun era el in facultate, si despre geometria cladirilor, lucruri foarte interesante de altfel. Avea langa el o mapa cu diferite documente, printre care si un carnet de student cu foile galbejite de vechi ce era. Ma invita sa iau un loc langa el pe bordura ca sa-mi arate mai bine. Eu inca ma mai gandeam la drumu meu, nu prea aratam ca vroiam sa stau, la care el ma intreaba “Auzi, stii care diferenta intre alcol etilic si alcol metilic?”, “Nu ?!” , scoate o hartie din mapa si incepe sa-mi scrie cu creionul formulele chimice, si sa-mi zica despre efectele fiecaruia, si cum un vecin de al lui era sa moara din cauza ca a pus in must alcol metilic in loc de etilic. Deja eram cel putin intrigat de ce auzeam.
Intre doua povesti de-ale lui imi mai pune niste intrebari de orientare, cati ani am, unde studiez, etc… intrebari pe care daca mi le-ar fi pus din prima probabil nu i-as fi raspuns iar apoi se lega de ce raspunsuri ii dadeam pentru a continua sirul de povesti. De exemplu ii zic ca fac un master la ASE la Cibernetica, iar el imi zice, ca o fosta colega de-a lui de la facultatea de matematica conduce nu stiu ce catedra pe acolo, si ca daca vreau ma pune in legatura cu ea, etc… plus o gramada de alte povesti legate de ea. Mai trece pe langa noi un om, tot asa mai batran cu ziarul in mana, il saluta, face cateva glumite cu el, iar dupa ce pleaca imi zice ca omul ala era presedintele asociatiei de cercetare in chimie pe vremea lui si ca acum , desi avea 80 de ani se mentine mai bine ca multi altii de varsta lui. Imi mai insira alte persoane importante pe care le stie, doctori , profesori, plus niste mici povesti despre ei, ca sa se califice ca fiind cineva cu relatii.
Incep sa ma uit la ceas, vad ca a trecut vreo jumate de ora de cand stau si vorbesc cu el. Ma scuz, ca mai am si altceva de facut. El imi zice sa-i dau un bip sa vada daca ii merge mobilul. Ii dau si un bip, iar mai spune cate ceva despre el, ca sta pe aproape si de curand foloseste si el telefonul, iar daca vreau sa mai stam de vorba sa-l sun cand trec prin zona. Eu ii zic ca in mod sigur ne mai auzim, si mai fac 2 pasi mai departe, la care el imi zice, “auzi, trebuie sa ma duc maine la dentist , ai sa ma imprumuti si pe mine cu niste bani pana maine?” Si nu-mi venea sa cred ca am scos 10 Ron din portofel si i-am dat, cand de obicei nu dau decat marunt oamenilor ca el. Oarecum era un schimb echitabil avand in vedere ca am aflat atatea lucruri interesante de la el.
Sa recapitulam metoda lui de agatat:
- - a deschis conversatia cu ceva situational, dar probabil repetat de alte zeci de ori inainte
- - a stiut imi capteze atentia cu ceva interesant
- - s-a calificat , povestindu-mi de studiile lui superioare si de cunostintele sale
- - mi-a pus si mie intrebari si s-a adaptat situatiei de fata, nu a stat sa recite singur toate povestile
- - m-a implicat putin in interactiune punandu-ma sa-i dau un apel, si apoi la final,
- - a stiut sa inchida , cerandu-mi bani, care asta era scopul interactiunii
Si cel mai tare este ca in mod sigur nu a studiat nici un material de seductie sau de “cersit”
, doar ca printr-o gramada de incercari , si-a adaptat tehnica la clientii sai. Si mai ales stia foarte bine ca “mana intinsa care nu spune nici o poveste, nu primeste nimic “.
