macar teoria lui radu, atat de originala si isteata s-a dovedit mai aproape de adevar si corecta. tu ai dat-o numai pe langa.
afisez un aer de superficialitate? poate. eu nu fac greseala sa va subestimez.

Cred ca a avut parte de barbati interesanti in viata ei ……….. dar inca mai spera la un tip de care sa nu se mai poata dezlipi.

Nu m-ar deranja deloc sa mai dau de femei din categoria asta pe aici.

blogu meu (intentia nu e sa-i fac reclama, deci nu e reclama) e plin de balarii scrise in cea mai bruta forma. asadar, acolo sunt cel mai dezbracat de toate cele.

Te pup dulce, puiule!

Inainte sa descriu mica mea teorie, te-ntreb: ce a zgandarit Marian?

S-acum, sa trecem la ale noastre. Fara sa vrem, ne identificam cu cei din jurul nostru. In momentul in care esti fan al formatiei X, desi nu e in jurul tau, intra in intimitatea fiintei tale si iti doresti sa te identifici cu ei. (Am privit aici lucrurile intr-un mod foarte simplificat. Urmaresc sa duc spre extrem notiunea comportamentului de fan, pentru a putea imparti oamenii pe genurile muzicale ascultate. IN REALITATE, suntem suma din personajele extremiste descrise in continuare.)

Fiecare formatie/grup muzical, isi centreaza creatia in jurul unor frustrari si/sau complexe. Desi sunt extrem de multe subiecte posibile, observam un curent comun care domina o anumita zona muzicala. (Am exclus in totalitate sentimentul de fericire, deoarece se gaseste in aceeasi proportie in creatia tuturor.)

Hip-Hop-ul, derivat din Rap, e o muzica in care se varsa frustrarile legate de saracie.
Rock-ul, muzica cu o varietate foarte mare de sub-genuri, se bazeaza la un capat pe frustrarile apropiate de ceea ce Nietzsche numeste “dorinta de putere” (de orice fel) pana la celalalt capat unde e o muzica profund marcata de complexe (vezi aia care se taie)
Manelele, specie muzicala mai veche pe teritoriul romanesc decat am crede, pt ca si pe vremea lui Ceausescu erau, dar lumea le cataloga ca un soi de muzica de petrecere, expun aceleasi frustrari ca si hip-hop-ul si rock-ul doar ca pe parte “pozitiva”: am bani, am masina, am casa etc. Reduc viata la o existenta materiala (DAR implinita deja) si o pun in balanta cu “dusmanul”, om din acelasi aluat cu aceleasi nevoi care tanjeste la implinirea la care a ajuns personajul central. Elementul “dusmanului” exista si in rock si in hip-hop, dar e privit ca “concurenta” nu ca “invidios care vrea ce AM eu DEJA”.
Muzica Pop, cu culura pop, in aceeasi oala cu Disco, Funk si Techno, e muzica foarte usor de dansat, nu deranjeaza pe nimeni si nu face altceva decat sa umple golurile de comunicare (de ex, in masina, mergi de acasa la serviciu, esti singura, dai drumu la radio si dispare senzatia de singuratate)

Restul categoriilor muzicale, sunt extremitati ale fiecarei categorii anterior prezentate si sunt fenomene underground sau pentru cei “initiati”: House, Elecrto, Punk, Drum’n'Bass etc.

Muzica Clasica, e muzica pe care ajungi sa o gusti greu. Ca si muzica de opera. E o muzica pe care nu o digeri decat dupa o perioada in care ai ascultat, si ai crescut treptat nivelul de “digerabilitate”. Complexitatea sonora, face “overload” pe creier si creaza o senzatie incomoda. De-asta nu toata lumea ajunge sa o guste.

Acum (ca tot m-ai provocat!) despre tine pot spune deocamdata, prin prisma celor 500 de cuvinte schimbate intre noi, ca ai crescut cu un interes ridicat fata de scoala, probabil ai terminat (sau esti la) un liceu bun, cu oarecare pretentii, probabil cu profesori care s-au daruit meseriei. Tu ai citit toate lecturile si ai citit si pe langa, si ai parinti, sau profesor de muzica, destul de “pe faza” incat sa iti fi povestit despre muzica clasica in asa fel incat sa nu o dispretuiesti. Cel mai probabil ai fost in perioada 13-16 ani ascultatoare si consecventa. Eventual ai urmarit ceva pasiuni (poate ai facut sport, poate ai colectionat ceva, poate ai scris poezii, nu-mi dau seama pt ca vorbim text). Dupa 16 ani ai prins o siguranta de sine (bazata in proportie foarte mare pe capacitatile intelectuale) si ai inceput sa-ti manifesti sexualitatea intr-un mod in care se intrevedea doamna care vei fi. Sunt sigur ca interfata asta un pic aroganta e modul tau de a spune: “pana sa-ti zic ceva interesant, trebuie sa-mi arati ca meriti”.

Si acum segmentul de loterie: Eu zic ca muzica clasica nu e preferata ta. Ai altele care sunt inaintea ei. Si nici Parazitii nu sunt printre preferatii tai. Ai ales (probabil inconstient) doua exemple care nu-ti sunt foarte apropiate, pentru a nu da nici un indiciu.

Nu te machiezi strident, nu atragi atentia prin artificii vizuale. Esti indiferenta fata de tatuaje dar probabil nu ti-ai face. Preferi o discutie cu 3-4 prieteni pe o terasa ca inlocuitor al unei seri in club. Te intelegi bine cu prietenii tai, pe care probabil i-ai testat si si-au castigat destul de greu increderea. De-aia ii si pretuiesti mult.

In concluzie, ca raspuns la commentul meu, probabil ai sa postezi unul in care ai sa iei pe idei ce am scris si ai sa faci lista cu Adevarat/Fals. Astept sa vad ce am nimerit si ce nu, si sa-mi faci si tu o descriere aproximativa. (fara sa te inspiri din pagina de “about” a blog-ului meu).

Acelasi care nu mai termina de vorbit,
Radu

S-o crezi tu ca femeile stau si asteapta sa fie agatate. Ele stiu sa trimita semnalele potrivite unui barbat de care se simt atrase. Doar ca noi o facem altfel, avem alt arsenal (falfait din gene, mers leganat, priviri rusinate si inocente sau nu,dupa om etc. Acuma, na nu ti le-oi spune eu pe toate sa ne dam de gol!). Daca mataluta n-ai perceput astfel de semnale pana acum, ar trebui sa te puna pe ganduri.

In plus intervalul 30-40 este varsta maximei sexualitati pt o femeie, cand stie exact ce vrea, cum vrea, cu cine vrea si mai ales cum s-o ceara, fara false pudori.

Asa ca d-ule Marian nu-mi purta de grija, stiu eu cum sa ma tratez de singuratate si disperare, mult mai usor si mai simplu decat tine. In felul meu, stapanesc arta seductiei si sunt al naibii de pretentioasa.