O intamplare care, dupa ce a trecut si gandind la rece are gustul urmator:

Imagineaza`ti ca am fost in parc, undeva pe o banca din lemn, cu picioare de fier negre, lemnul vopsit in rosu, o zii de vara, cand soarele se agata cu dintii de norii fixi de pe cer, sa nu pice in apusul serii.

Satea pe aceea banca o fata, aceasta fata nu era pe gustul meu, probabil mai mult dezgust aveam fata de ea la prima privire, mi`am zis ce naibii, totul tine de aceptare, am fost in stare sa acept faptul ca nu e pe gustul meu dar pentru asta ar fi un pas sa o accept asa cum e si ca merita ca ori care alta persoana interesul meu, si asfel m`am dus la ea.

Ma apropii de ea ea ma priveste, eram temator, cu pasi inceti, nu stiu daca zambeam sau nu, dar ceea ce cred ii ca nu zambeam, eram varza inauntru, ceea ce ea a observat.

Ii zic buna, o intreb daca`i ocupat?
Nu astept raspunsul ei si ma asez langa ea.

Vreau sa comunic cu ea…., dar ea imi da din nou replica care mia adresato la intrebarea adresata de mine, cu o expresie si cu un ton mult mai rautacios fata de prima data.

M`am ridicat, i`am pus mana pe umar si intr`un mod foarte prietenos iam zis, “Ok, sa ai o zi cat se poate de frumoasa!”

Am mers inapoi, pe banca mea, apar prietenele ei, eu surprins, credeam ca asteapta pe altceva.

Acum imagineaza`ti ca peste 5 minute dupa ce sau intalnit, prietenele ei se uitau la mine.

Ceea ce cred ii ca acea atingere pe umar prietenoasa si vorbele dulci adresate ei. si felul ca am mai insistat de 2 ori la spusele ei, propabil as fi avut o sansa a 2 oara, intrebandule cum se simt, sau alt mod de a intra cu toate in conversatie…

Adios!